marți, 20 iulie 2010


Popasuri alegorice


Cad gandurile in popasul nocturn
Imi pleaca privirile intr-un ritm nebun
Dimineata de umbre se plimba pe covor
Iar eu, am uitat sa ies din dormitor.

Trag la piept o perna, si-mi fac din ea calendar
Al meu ceasornic fara secundar,
Astept apusul in aceleasi pijamale
Visez ca as putea sa ma lepad de soare.

Si sufar…sufar ca nu am un soare doar pentru mine
Ca azi, e una din acele zile
Sufar pentru ca vacanta e efemera
Ca viitorul nu-mi rezerva decat o himera.

Si rad…rad pentru toti ce sunt la fel ca mine
Cei ce-si joaca viata in caractere andine,
Perfectionistii cu norma intreaga la megafon
Lenesi sordizi ce iarna nu ies din dormitor.

N-am uitat nici azi sa plang, sa ma plang
In noapte, visele parca mi se frang
Am aripi de ceara mistuite de trecut
Un cantec falnic fredonat de-al dorului rug.

Cuvintele-mi sar din hambarul cu fan
Lacuste verzi si din poveste apare-un span,
Chelia lui este a mea oglinda
Rautatea n-o discut, caci e a casei grinda.

Am tolba plina cu sageti metaforice
Sunt un liric Hood al dreptatii platonice,
Un Mos Craciun cu judecati de constatare
Ce se gasesc in sacul meu : Una pentru fiecare.

Dar azi, am uitat de toti si de toate
M-am lovit de stanci cautand sa fac dreptate,
Mi-am gasit in noapte mangaieri stinghere
Panze de lumina, denumite stele.



Am facut popas intr-un cort desert
Caut ringul vietii pe-un taram inert
Munti de ciocolata, pajisti cu alune
Societatea noastra de ciuperci nebune.


Mi-am facut umbrela din insulte moarte
Nu tradez expresii odata uzate.
Pelerini de ploaie pentru vorbe bune
Vesele cununi de amaraciune.

Nu tradez pastelul de culori neutre
Lumea e un rau populat de plute
Jungla de liane incolacite-n lanturi
Refrenele umane-s aruncate-n branturi.

Magnitudini mari de vorbe se ridica pe alocuri,
Tot atatea grade cat un dulap cu rochii -

Am in emisfere munti de voluptate,
Iar lumea nu crede, ca ploile-s plecate.

Vorbesc din nou in dodii si cer a fi crezuta
E ca si cand cerneala devine a noptii ruta,
Nu tragi de scena moarta, nu poti sa o faci vie,
E ca si cand indoi o soarta cu betie.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu