Imi fug sub privire peisajele pe sticla
Lacrimi se preling precum microbii de gripa,
2034 m inaltime se insira in amintire
In munti glaciari lacurile-si vin in simtire,
Ceata de neguri imi cade pe tampla
Siroiuri de noapte in asta zi adanca –
Alunec in anxietatea bacoviana
Si inchin balade celui ce danseaza pe muzica indiana ;
Din teleferic ametesc, vocea-mi paseaza ameteala
Striatii de zare sfarsesc umezeala,
Straturi de soare ies la plimbare
Ceata e diadema fara culoare.
Sunt deposedata de-a mea libertate
Par o frantura de nor cu razele amputate,
Zambesc surd, gol, zambesc a tacere
Iubesc vantul sur ce cade-n himere
Imbratisez necunoscutul ce m-asteapta, ce l-astept
Zugravim impreuna peisajul perfect –
Fara ambitii, fara cuvinte, ne-am intalnit in varf de munte
Pregatiti a-nfrunta ale vietii rute
Celui ce pleaca, am uitat sa-i arunc un adio
Dar nu-i spui niciodata trecutului, revino !
In autori cunoscuti sufar de xenofobie
Fara ei imi pierd identitatea, fara ei nu mai am armonie,
Departe de tot ce cunosc sunt aici in necunoscutul fugar
Il sarut si scot pagini prafuite din al sufletului hambar
E tot el si suntem intr-un uragan de pace,
Privirile incendiaza existenta rapace
Suspine avem in subterfugiile noptii
Prizonieri absurzi si rebeli ai sortii.