Parodia singuratatii

Sunt singura, doar ploaia-mi bate-n geam,

Tacerile in cete, se-agata de tavan –

Minutele trec greu, in ore le masor,

Distanta de umbre, se-ncheaga in decor.

Sunt singura, doar visele imi dau tarcoale,

Stropii marunti de zare, se-arunca in rafale –

Suspinele sunt grele, de plumb e somnul meu,

Victoria coboara, am doborat un zmeu.

Sunt singura, doar marea-mi e tovaras,

Oceane comuniste devin un falnic palos –

Scoicile-s usoare, timide inchisori,

Nisipul din clepsidra, se scurge de pudori.

Sunt singura, doar noaptea-mi apartine,

Stelele arogante, se-nfrupta din ruine –

Exilu-i dureros, o dureroasa moarte,

Notorietatea oarba, se scurge de carate.