Mi-ar placea…

Mi-ar placea sa fiu o raza franta de lumina
de nori si luna plina.
Sa fiu o cale unde zorii nu ajung si ziua nu razbate
un fir dintr-o noapte.
Mi-ar placea s-alerg pe pajisti albastre de munte
un gand pe o frunte.
Sa fiu valul negru ce arunca volburi peste-un tarm pustiu
sa cred si sa stiu.
Mi-ar placea sa fiu un rau, un vapor pe-o mare de spatiu
al unui somn sihastru.
Sa fiu o imbalsamare de vorbe in lupta cu-o ceata de iluzii
sa prind trenuri tarzii.
Mi-ar sa fiu cascada ce-nghite necunoscutul din noi
perfide nevoi.
Sa fiu arcasul unui ceas ce deja bate a moarte
sa fiu aceea ce poate.
Mi-ar placea sa-ncondeiez destinul in culori complementare
dar vraja dispare.
Sa fiu curcubeul ce-ncearca s-aprinda un foc din lumina
o lume pagana.
Mi-ar placea sa fiu noapte, mi-ar placea sa fiu si zi
calde amnezii.
Sa fiu o trena de soare pentru un desert de gheata
de dimineata.
Mi-ar placea sa gust bucuria de trai pe de-ntregul
uitand negrul.
Sa fiu pe nori de pace si sa ma scald in oceanul celest
sa iubesc.
Mi-ar placea sa fiu unde Timpul imi poarta pasii sfiosi
lei fiorosi…