Rad

Rad de stelele care inceap sa cada
Iar noaptea privirii-mi pare oarba,
Rad de oamenii care nu stiu sa simta
De cei care nu stiu sa minta…
Rad de timpul care-mi fuge sub picioare
Precum valul ce saruta unduirea din mare
Rad de muzica, revolta sau melancolia de vorbe
De cei care traiesc dupa norme,
Rad de ochii ce n-au decat nori de ploaie
De cei care au uitat sa se bucure de soare
Rad de cei ce traiesc doar pentru altii,
De circul numit societate dezintegrat de vicii…
Rad de mapamondul rescris de tratate prostesti,
De geniile ratate ce se considera imperative omenesti,
Rad de maladia ce strapunge viata dupa moarte
Elipsa de momente, clipele amanetate
Rad de realitatea ce-i distorsionata
De indivizii care, din ea se tot imbata
Rad chiar si de mine
Caci eu si lumea asta, suntem antonime…