joi, 22 aprilie 2010

Nunta

Suflete pamfletare razbesc pe panza noptii
Vestejite umbre ce poarta in ele pecetea sortii.
Se arata-n tacere isi vorbesc din priviri
Atingandu-se-n altarul sufocat de crini
Un aer de moarte al vietii deja renascute
Patrunde in porii unor amintiri pierdute
O rochie alba patata de sange
Frantura de lacrimi a vantului ce curge
Un chip plans si-o verigheta arsa
O comdamnare falsa…


*
Ea, priveste la ce-l ce-o va privi
Amagindu-se, ca poate-l va iubi,
El, imbratiseaza statuia ce-i va fi sotie
Idealizand o fantasma, o inchipuire.

Rupti de realitate, asculta cantul serii
A unor robi pictati la marginea tacerii
Vointe imobile ce-si pierd cuvantul
,,Da’’, regretul al carui conspirator e vantul.

Legamant pecetluit de buze reci
De sentimente anesteziate, seci
De teama unor vorbe nerostite
A unor solitudini infiorate si ranite.

Contrat incheiat de interese comune
Pe baza de hartii si semnaturi fara nume
Simbioza in fapte, micoza in suflet
Realul grotesc e consemnat intr-un pamflet.

*

Azi…timpul curge in vechea calimara
Iar amintirea timpului imi pare avara
Si…regret ca n-am crezut in ea
In noi, in viata unei rochii ce m-a luat cu ea.

Privesc pozele unor amagiri
Ale mele uitate fericiri
Si-mi spun ca povestile n-au nume
Ca sunt asemeni unor spume.

Am rupt un legamant in care nu credeam
Un legamant pe care nu-l doream
Am rupt o inima in doua
Fara speranta de a redobandi una noua.

Esti tu sau sunt eu in vis si in noapte ?!
Sunt randul nescris dintr-o carte –
Esti tu sau sunt eu un demon de zari
Sunt pierduta in mii de carari…


*

Ei i-a fost teama…si m-a parasit
Sufar, de ce s-a razgandit ?!
N-am inteles-o si n-o inteleg
Vreau sa o uit, vreau sa o cred.

Dar nu…ma minte si azi precum ieri
Vocea ei ma insoteste in nenumaratele seri
Vreau s-o ating, vreau s-o alung
Din nopti sa mi-o smulg.

De ce ma priveste, de ce n-a plecat
De ce isi impune prezenta intr-un trecut uitat ?!
De ce o astept si azi cu aceeasi vadita nerabdare
O urasc, dar o doresc cu infiorare.

Nu-mi pasa de timpul ce trece peste noi,
Nu-mi pasa ca altarul a ruginit de la atatea ploi
Vreau sa te pierd asa cum m-ai pierdut pe mine
Vreau sa ma pierd in tine.

*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu