vineri, 1 ianuarie 2010

Intotdeauna eu…

Trec puntile reci de fantasme apretate
Curg noptile-mi seci, de viata furate
Si-n pare o mare oglinda cea verde,
Imaginea mea e prinsa-n perete.

Ma caut pe mine, dar nu sunt acasa
Imi plang despartirea, ravasu-i pe masa
Si perna mea calda imi spune adio
Acum existenta-mi-e un du-te-vino.

Sunt calatoare intr-un destin fugar,
Asta mi-e soarta, am suflet hoinar
Si trena prea lunga a mandrului Soare
E-a mea pelerina in vreme de ploaie.

Viitorul e o barca, o barca de doi
Convietuirea, o declaratie de razboi
O invadare a unui trecut invins
O lipitoare ce inca te tine prins.

Dar gata cu plansul, nu-i pentru mine –
Viata-i o palma cu multe ruine
Invingatorii nu plang, ei nu au voie
Lacrimile-s diamante de care nu am nevoie.

Un ras nebun astazi rasuna
Am pulsul nebun, in vene o furtuna
In gand, valurile se sparg in mii de dorinte,
Ale mele reprimate suferinte.

Si ceara din zori se topeste in apusul lunii
Privirea mea ascunde furtuna pasiunii
Si furia neagra a vorbelor pripite
Azi, doar sentimente ranite.

Victoria mi-e scrisa-n frunte
Oricata furie sta intr-un munte
Cate carari ratacesc prin labirint
Orice, pentru a contracara un infinit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu