Si oamenii latra…


Langa usa mea oamenii latra in tot felul de limbi…niste adevarati poligloti, numai limba gandurilor mele n-o cunosc…deh, nu-i universala. Unul canta, altul gateste, alta se hlizeste, iar eu in lungile mele escapade din lectura absolut captivanta a lui Arquilliere par a-i asculta…si-i ascult, precum ascult chineza, dar nimeni nu-i mai poliglot decat ei, poate doar Grivei sau Harry Potter, ca tot vorbea limba serpilor.
Ham, ham…i-a vizitat si cainele de la parter ( pe principiul cine se aseamana se si aduna ) …desi nu inteleg de ce se tot aduna langa usa mea…nu-s prietenoasa si nu-mi plac cainii, ba mai mult, nu intentionez sa invat limba canina.
Gata, uit…sunt rea ( nu ma pot abtine )…revin in mediul academic cu care m-am obisnuit, dar nici pe el nu par a-l asculta. Alte tampenii imi “latra” si mie prin minte.
Sunt la 200 de km distanta…de mine. Ma caut pe sub pat dar nu-mi gasesc decat papucii, intr-un numar mai mic decat cel pe care l-am lasat acasa, imi spun ca voi pleca in curand ( joi …ca nu mai rezist pana vineri ) pentru ca la final sa realizez ca politica afinitatilor mele afective e defectuoasa…avem societati canine foarte inteligente, desi coruptibile (iar a venit gasca)…ce sa-i faci cu comunitatile astea gregare, ele n-au stat de drept care sa le protejeze …